|
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
Povestea celei de a doua linii a vinului, deschisa la un deceniu dupa drumul de fier al Odobestiului, este fascinanta. Este la fel de frumoasa ca si zona pe care o traverseaza. Din pacate nici istoria acestui drum de fier nu a fost scrisa pana astazi si prea putin s-a scris vreodata despre prima linie construita si exploatata de o antrepriza particulara in Vechiul Regat. Vremurile nu au crutat nici aceasta cale ferata al carei viitor este incert. Informatiile despre aceasta linie sunt insa extrem de putine. A contribuit la aceasta lipsa faptul ca linia a apartinut pana in 1936 unei antreprize particulare, date despre aceasta linie neregasindu-se in publicatiile oficiale CFR. Au urmat apoi anii razboiului si cei 50 de ani de comunism si secretomanie.
Pe drumul podgoriei Panciului poti porni din Marasesti, din batrana gara vranceana flancata la est de orasul martir si la vest de mausoleul care aminteste trecatorului grabit de povestile pe care aceste pamanturi le ascund. Vechea gara, cea pentru care satul Marasesti s-a metamorfozat in oras, domina campia Siretului. Din 1872 e punct de rascruce. Aici vechiul drum de la Bucuresti spre Suceava prin Galati, s-a intalnit cu cel mai scurt prin Focsani la 1881.Tot pe aici trece si drumul Iasilor, fie ca e prin Pascani sau Tecuci. Si tot de aici o linie simpla neelectrificata isi cauta drum printre vii sa urce dealul Panciului. E dum greu si sinuos, dar razbate si trenurile reusesc de peste un veac sa ajunga in orasul dintre vii. De aici coboara cu oameni, struguri, lemne si sampania ce poarta numele targului. Calea de fier leaga doua orase: Marasestiul prafuit si aruncat in mijlocul campiei, si Panciu, la doar 18 km distanta, in verdele podgoriilor.
Sau la drum poti porni de pe dealul Panciului din gara mirosind a vin, a vie si a lemn, pentru ca drumul sa-ti fie la vale, mai lesnicios dar la fel de frumos si surprinzator.
|
|
|
|
 |
|
|
|
Daca pleci la drum din Panciu, acesta iti este punctul de plecare: peronul pustiu si innecat in vegatatia necalcata de pasii calatorilor. Ca si in cazul garii Odobesti, peronul pustiu si peretii cu tencuiala crapata sunt martorii tacuti ai nepasarii noastre. Daca linia dintre Focsani si Odobesti a inceput sa fie neglijata incepand cu 1980, calea ferata de pe dealul Panciului a fost lasata sa moara in ultimii 5 ani. Rampa pe care am vazut-o plina cu lemne in toamna lui 2003 a fost acum napadita de buruieni. EACS-urile nu mai sunt aduse pana in Panciu. Putina industrie a orasului a fost falimentata si nimeni nu pare sa doreasca sa duca in lume vinul pentru care micul targ a devenit cunoscut. Panciul miroase a vin, a sampanie, a struguri, a lemn...Poate pamantul a uitat a face struguri. Sau poate oamenii au uitat a face vinul pentru care micul targ u devenit cunoscut in lume. Ce s-a schimbat fata de anul 1900 cand un arhitect necunoscut scria proiectul din care s-a nascut linia ? Poate ca un singur lucru s-a schimbat. Dorinta de a face ceva !
|
|
|
|
 |
|
|
|
Celor iubitori de peisaje linia le ofera imaginea campiei Marasestiului, vaii Siretului si peretelui de argila care margineste lunca raului de podisul Barladului. Celor iubitori de cale ferata, imaginea unei linii aparte, simpla si uitata in trecut, pastrand farmecul liniilor pe care te astepti sa apara dupa fiecare curba o locomotiva cu abur, pufaind si luptand cu rampele si cu povara ce ii atarna in carlig.
|
|
|
|
 |
|
|
|
Ce semn al neputintei ! In 1999 linia a fost complet refacuta si doar 4 ani mai tarziu a fost inlcusa in lista retelei “neinteroperabile”. Ianuarie 2004 a fost inceputul sfarsitului, instalatiile de semnalizare fiind complet demontate, telegraful ramas nefolosit a fost distrus si cladirile liniei au intrat in “conservare”.
In vara lui 2006 am regasit gara Panciu inundata de vegetatia care ajunsese cat un stat de om. Cabina acarului care pazea intrarea era ferecata la fel ca si gara din Panciu pusa la vanzare de Regionala CFR Galati, incapabila sa-si mai plateasca datoriile. Fara semnalizare, cu o linie greu de ghicit prin vegetatie, automotorul 762 cu care am calatorit in acea zi de vara a inaintat incet, foarte incet, ghidat de personalul CFR care verifica pozitia macazelor. Catargele semnalelor, ramase parasite si cucerite de rugina aratau trist. Cateva luni mai tarziu si acestea aveau sa dispara. Fara viata pare cladirea garii, cu geamurile sparte de pietre si tencuiala atacata acum de ploaie si vant. Am calatorit intr-o sambata dar automotorul era plin si am auzit pe multi care isi puneau intrebarea daca nu cumva se dorea falimentarea liniei pentru ca transportul sa fie preluat de microbuze. La doua luni dupa calatoria mea, presa anunta ca garile din Odobesti si Panciu au fost puse la vanzare oricui doreste sa faca ceva cu ele sau cu terenul pe care sunt amplasate. Daca in 2005 erau 5 perechi de trenuri personal pe linia Panciului, in 2006 linia mai era folosita de 2 perechi de trenuri automotor. Prima, dimineata, la prima geana de lumina si a doua seara. Pancenii se bazau pe aceste trenuri pentru naveta zilnica la Marasesti sau mai departe in legatura cu trenurile spre Bucuresti, Iasi, Suceava....In 2007 a ramas doar trenul de dimineata. Fara trafic de marfa si mentinand doar o singura pereche de trenuri pe zi, caii ferate Marasesti-Panciu i se pregateste sfarsitul. Cum drumul pana la Marasesti poate fi acoperit pe sosea in tot atatea minute ca si pe calea ferata, cum langa rampa garii din Panciu exista cateva unitati cu traditie in producerea vinurilor podgoriei si carora le-ar fi mai lesne sa utilizeze linia ferata decat transportul auto, nu pot pune voita inchidere a liniei decat pe maruntele interese locale.
|
|
|
 |
|
|
|
|
Din pacate pentru linia vinului pancean sfarsitul e aproape si sunt poate ultimele luni in care trenul va mai circula pe dealul Panciului. Nu exista in mod cert nici o dorinta de a mentine linia functionala desi calatori sunt. Batranul automotor a ramas singura legatura pentru multi navetisti cu gara Marasestilor si cu orasele mari ale tarii. Dupa doua razboaie mondiale, calamitati si crize economice, linia se stinge in nepasare si interese obscure. Raman doar fotografiile si amintirea celor care au calatorit cu trenul pana pe dealul Panciului.
|
|
|
|
Spre oras toate geamurile au fost sparte cu pietre. Spre peron usile sunt blocate cu scanduri ca in fata unei mari primejdii....
|
|
|
|
Unul din ultimele trenuri printre viile Panciului. Automotorul 753 cobora in diminata zilei de 23 iunie 2007 pe panta de la Panciu spre Diocheti prin verdele podgoriei.
|
|
|
|
toate elementele prezentului site sunt protejate prin drept de copy-right catalin pavel
|
|
