|
Lucrarile de constructii feroviare “prin forte proprii”, au luat amploare dupa emiterea decretului regal 1387 din 15 mai 1882 prin care se prevedea ca in Vechiul Regat fiecare capitala de judet sa fie legata prin cale ferata la o linie principala. Daca aceste centre urbane si industriale trebuiau legate de liniile aflate in exploatare la nivelul anului 1882, a aparut repede si ideea de a construi si o serie de “linii locale” spre zonele bogate in productie agricola sau industriala. Se dorea in principal transportul pe calea ferata a acelor marfuri care aveau cautare peste hotare si care erau destul de greu transportabile pana in porturile de la Dunare. In legea din 1884 se mentiona executarea acestor linii cu ecartament de 1000 mm, asa cum de altfel s-au si construit liniile Crasna-Husi si Bacau-Piatra, si se aloca suma de 40.000 lei pe kilometru construit. Intre cele 13 linii propuse spre construire se numara si linia de la Focsani la Odobesti.
Intentia de extindere a acestor linii locale se concretizeaza financiar prin autorizarea Ministerului Lucrarilor Publice de a depune spre dezbatere un proiect de lege pentru deschiderea unui credit de 9.000.000 lei necesar pentru constructia de noi linii, in 3 martie 1884. De acesta data se vorbeste insa de executarea liniilor cu ecartament normal. Greseala de a alege solutia cea mai ieftina, realizarea liniilor cu ecartament ingust, a fost evidenta, inca de la deschiderea celor doua linii mai sus mentionate. Mai mult, s-a pornit imediat la elaborarea proiectelor de normalizare. Linia de la Bacau la Piatra a fost adusa la ecartament normal si redeschisa la data de 17 septembrie 1892. Cea de la Crasna la Husi avea sa astepte acesta schimbare pana in anul 1937.
In dezbaterile din Adunarea Deputatilor din 13 martie 1885, se pune in discutie construirea liniilor Targu Ocna-Moinesti, Pitesti-Curtea de Arges, Tirgoviste-Laculete-Baile Pucioasa si Piatra-Tarcau.
Dezbaterile au fost intense si au fost aduse 13 amendamente proiectului de lege. Cel mai important dintre acestea, care ne intereseaza in mod deosebit este cel din 15 martie 1885, cand sunt propuse spre constructie fata de liniile indicate mai sus si urmatoarele cai ferate: Focsani-Odobesti, Tg Ocna-Baile Slanic, Vaslui-Roman, Cotnari-Targu Frumos.
Dintre toate liniile propuse, forul legislativ va face o selectie, avand la baza bugetul alocat.
Astfel, linia Focsani-Odobesti a fost construita in baza decretului regal nr. 1050 din 29 martie 1885, privind declararea de interes public a lucrarilor de constructii de linii ferate. Decretul a fost publicat in MO numarul 7 din 9/22 aprilie 1885.
“Carol IPrin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala, Rege al Romaniei.La toti de fata sii viitor, sanatate.Corpurile legiuitoare au adoptat si noi sanctionam ce urmeaza:LegeArt.1. Se declara de utilitate publica constructia cailor ferate:
Targu Ocna-Moinesti;Tirgoviste-Baile Pucioasa;Pitesti-Curtea de Arges;Piatra-Tarcau;Buzau-Patarlagele;Tirgu Ocnei-Baile Slanic;Focsani-Odobesti;Oltenita-Bucuresti;Dorohoi pe Valea Jijiei la Iasi
Art.2.Guvesnul este autorizat a construi aceste linii dupa proiecte ce va elabora ministerul lucrarilor publice si pentru care se va organiza servicii separate.Art.3.lucrarile pentru constructia acestori linii se vor da fractionare in licitatie publica, consform legii de compatibilitate a Statului si conditiilor generale pentru intreprinderea de lucrari publice.Ministerul insa va putea, apreciind ca este necesitate sa scurteze termenile de licitatie fara a reduce la mai putin de jumatate.Art.4. Materialele trebuincioase care se gasesc in tara se vor procura consform art. 3. iar materialele sau lucrarile care nu se pot gasi sau executa in tara se vor cumpara sau constracta dupa oferte cerute de la cel putin cinci fabrici din strainatate; cumpararea se va face fara intermediator.Art.5. Lucrarile se vor incepe in campania anului 1886 si se vor termina cel mult in campania anului 1888.Art.6. Exproprierea terenului necesar se va face in judetele Bacau, Dimbovita, Arges, Neamt, Ilfov, Buzau, Dolj, Putna, Dorohoi, Botosani si Iasi in comptul lor indata ce li se vor inainta de la minister planurile parcelare; in caz de neurmare a lor din parte-le in timp de doua luni, ministerul va putea face aceste exproprieri pe comptul judetelor si sumele respective vor fi trecute din oficiu de ministerul de interne in bugetele generale ale judetului respectiv.In nici un caz Statul nu va putea fi raspunzator de costul acestor exproprieri. Terenurile ce vor cadea pe proprietatea Statului sau a institutiilor de binefacere se vor ceda fara plata.Art.7. Pentru facerea studielor liniilor aratate la punct 1, se deschde D-lui ministru al lucrarilor publice, un credit de 400.000 lei care se va acoperi prin emisiune de renta.Indata ce studiele vor fi terminate si costul de fiecare linie hotarat, se vor cere creditele trebuincioase pentru executarea lucrarilor.Acesta lege s-a votat in Adunarea Deputatilor in sedinta din 14 martie 1885 si s-a adoptat cu majoritate de 82 de voturi, contra a 36.”
Urmeaza apoi lista semnaturilor si mentiunea ca legea a trecut si de Senat in sedinta din 20 martie 1885, adoptata cu majoritatea de 57 voturi contra a 7, si ordinul ca acest act normativ sa fie investit cu Sigiliul Statului si publicat in Monitorul Oficial.
Revista “L’Economiste roumain” nr. 23 din 8/20 iunie 1886 mentioneaza prezentarea in fata Camerei Deputatilor a raportului sectiei de specialitate privind construirea liniei Focsani-Odobesti si proiectul acesteia, argumentand utilitatea acesteia in transportul vinurilor din celebra podgorie dar si construirea acesteia cu ecartament normal pentru a avita transbordarea marfurilor in Focsani in vagoane de cale normala. Lungimea liniei urma sa fie de 11 km si ar fi costat 583 015 lei.
In 8 decembrie 1886 se publica Decretul regal nr. 3049 prin care calea ferata Focsani-Odobesti se declara de utilitate publica si se autorizeaza executarea studiilor si constructiei liniei.
La nivelul anului 1888, Mihail Kogalniceanu arata insa ca liniile Tg-Ocna-Moinesti, Ocna-Slanic, Focsani-Odobesti si Husi-Crasna nu erau inca incepute desi conditiile legislative si bugetare fusesera indeplinite prin legile publicate in MO nr.1 inca din aprilie 1886 si legea 206 din 12 decembrie 1886. Desi lucrarile nu erau inca demarate, oamenii de afaceri locali, prin intermediul Camerei de comert si industrie Focsani fac presiuni pentru ca linia sa fie construita pana la Paltin, justifind aceasta prelungire prin nevoia de a exploata padurile seculare , crearea de locuri de munca pentru populatia locului, posibilitatea de a transporta produsele agriculturii locale, cresterea valorii pamanturilor statului, pe care aceasta linie ar urma sa le traverseze si nu in ultimul rand exploatarea rezervelor de sare sin zona submontana (idei regasite in Buletinul camerei de comert si industrie din Focsani nr.11 din 16/28 mai, nr. 16 din 1/13 aprilie si nr. 31 din 16/28 decembrie 1888). Insistentele comerciantilor si micilor industriasi focsaneni continua pe tot parcursul anilor 1889 si 1890, alimentate si de neinceperea lucrarilor. Presiunile acestora de modificare a proiectului initial si de aducerea a trenului la Paltin, cu toate efectele benefice pe care aceasta cale ferata le-ar fi avut asupra zonei si asupra economiei micului stat roman, nu vor avea succes, in parte si datorita bugetului extrem de greu incercat si al nevoii acute de dezvoltare resimtita in tot Vechiul Regat. Presa focsaneana din 1891 surprinde insa si un alt aspect, acela al dezbaterilor politice locale dintre conservatori si liberali. Acestia din urma reusesc in baza raportului depus de deputatul N. Saveanu sa oblige guvernul sa scoata la licitatie constructia liniei in martie 1891, insa mergand pe proiectul initial, acela care prevea ca statie terminus Odobestiul. Totusi, presa vremii a oglindit si dupa aceasta data dorinta oamenilor din zona de a prelungi candva linia pana la Paltin (Milcovul nr.2 din 30 martie 1891).
Ziarul “Bursa” care aparea la Galati, anunta scurt in numarul sau 108 din 1 septembrie 1891 ca lucrarile la linia Focsani-Odobesti au demarat. In sedinta din 15 ianuarie 1892 Camera de comert si industrie Focsani avea din nou pe ordinea de zi repetarea cererii de prelungire a liniei pana la Paltin. Cheltuielile prevazute initial pentru liniile de interes local fusesera insa depasite asa cum vedem si din suplimentarile de buget cerute camerelor parlamentului. In 24 ianuarie 1890 se prezinta Senatului un nou proiect de lege pentru suplimentarea celor 400.000 lei necesari proiectarii liniilor prevazute in legea din 1885. Cererea fusese facuta de Ministerul Lucrarilor Publice inca din mai 1889, si se obtine o suplimentare cu 830.000 lei a bugetului initial. Este foarte important acest moment pentru ca in expunerea de motive ce insotea cererea de suplimentare a bugetului se mentioneaza ca din suma initiala de 400.000 lei, aprobata in 1885, se reusise pana in 1890 a se studia complet liniile: Tg. Ocna-Moinesti, Focsani-Odobesti si Dorohoi-Iasi prin Cucuteni, 3 linii erau studiate pe teren, printre care Piatra-Tarcau-Bicaz, si mai ramasesera 3 linii, printre care Tg. Ocna-Slanic unde nu se executase inca nici un proiect. Studiul liniei Focsani-Odobesti a cazut in sarcina Serviciului de Studii si Constructii Cai Ferate din cadrul Ministerului Lucrarilor Publice, condus la vremea respectiva de ing. Petre Ene si ajutat de inginerul Elie Radu.
Primul tren de proba a circulat pe distanta Focsani-Odobesti in data de 10 septembrie 1893 si s-a facut pe cheltuiala constructorului (“Putna” din Focsani nr. 19 din 12 septembrie 1893).
Deschiderea oficiala a liniei a avut loc in ziua de 22 septembrie 1893 fiind anuntata prin circulara 97.043/30.916 din 18 septembrie 1893a Ministerului Lucrarilor Publice pentru toate traficurile (calatori, bagaje, marfuri). S-au pus atunci in circulatie primele 2 perechi de trenuri mixte 183/184 si 185/186.
In 1893 Camera de comert si industrie focsaneana face din nou demersuri de prelungire a liniei pana la Paltin argumentand din nou ca padurile ocupau atunci in judetul Putna nu mai putin de 3/4 din suprafata si brazii, in majoritate inalti de 40m, erau exploatati nerational. In afara masei lemnoase, tinutul era bogat in sare, carbuni de pamant, petrol, piatra de constructie, granituri, marmura (alabastru), argila refractara, cuarturi pentru sticlarie, metale. “Vocea Focsanilor” din 1 decembrie 1893 reflecta aceasta speranta a oamenilor de afaceri putneni si vocea deputatului local Th. Orleanu care argumenta ca prelungirea liniei pana la Paltin ar face posibila exploatarea eficianta a tuturor acestor bogatii. S-a ajuns chiar ca in anul 1894 sa se supuna discutiei opiniei publice chiar prelungirea liniei de la Odobesti pana la Panciu si de aici prin Movilita la Adjud unde ar fi facut legatura cu reteaua deja existenta in Moldova. Ar fi fost astfel posibila dezvoltarea zonelor bogate in resurse naturale din zona colinara vranceana (“Comuna” din Focsani nr 1 din 1 ianuarie 1894). Din pacate toate aceste demersuri nu au reusit in special datorita nevoii de resurse si in alte zone ale tarii. Nu s-au mai gasit niciodata nici vointa, nici banii, nici optimismul acelui veac pentru a prelungi drumul de fier dincolo de Odobesti. Alte vremuri vor aduce alte nevoi si din toate aceste planuri se va materializa o linie ingusta a carei istorie va fi analizata separat.
Planurile si idealurile elitei industriale vrancene erau frumoase insa tot presa vremii ne arata ca mica linie a necesitat un efort financiar mult mai mare decat s-a prevazut initial. Dezbatrile parlamentare din anul 1894 subliniaza ca bugetul a fost depasit si chiar si asa au mai ramas de facut cheltuieli cu plata exproprierilor, modificarea liniilor din statia Focsani, deschiderea unui puct de oprire (statia Patesti nu exista in momentul deschiderii liniei), telegraf, semnalizare, alimantarea cu apa. In consecinta se depune la Camera pe data 1 martie 1894 si la Senat in data de 15 martie 1894 un proiect de lege prin care se cerea sporirea fondurilor alocate constructiei liniei de la 583.015 la 1.035.015 lei. Aproape o dublare a bugetului initial...Cu acest prilej Gr. Sturdza scoate in evidenta ca linia Focsani-Odobesti “[...]are si importanta militara pentru apararea tarii caci Focsanii este pozitiunea strategica cea mai importanta a tarii noastre, ea este astazi intarita si se reazama cu spatele pe muntii nostrii, de Carpati, iar nodul acestor munti este Odobesci [...]. Prin aprobarea acestui proiect de lege se rezolva astfel si diferite alte cerinte locale in legatura cu exploatarea liniei si cu o eventuala prelungire a acesteia in inima Vrancei (“Stindardul” din Focsani nr.1 din 27 august 1894).
In data de 13 noimebrie 1895 inginerul C. Paraschivescu, directorul liniei Focsani-Odobesti, anunta finalizarea lucrarilor si deschiderea haltei Patesti. Lucrarile au fost executate in regie sub conducerea inginerului sus amintit (“Luceafarul” din 19 noiembrie 1895). Deschiderea acestui punct de oprire destinat traficului de persoane si marfa generat de satele din campia ce desparte cele doua orase a determinat sporirea numarului de trenuri la 3 perechi de trenuri mixte zilnic. Confortm circularei 1210/744/40589 din 19 decembrie 1895, incepand cu data de 1 ianuarie 1896 in halta Patesti se introduce si serviciul de corespondenta personala si telegraf (Analele Ministerului lucrarilor publice pe anul 1895-1896).
|
BluePink 
