|
La deschiderea liniei spre Odobesti s-au pus bazele remizei de locomotive din statia Focsani, care sa asigure atat adapostirea, operatiile de alimentare cu combustibil, precum si reparatiile simple pentru locomotivele care faceau serviciul pe linia spre Odobesti. Din datele avute si care necesita insa o reconfirmare, la inaugurare gara Focsani nu avea decat 3 linii. Construirea liniei spre Odobesti si a remizei a impus marirea numarului de linii in gara la 5 intre anii 1887-1893. Prima harta a garii Focsani pe care o detin in colectia personala dateaza din anul 1896, deci 3 ani de la deschiderea liniei. Din aceasta harta este evidenta amplasarea “placii de invartit masini” amplasarea liniilor si a castelului de apa, primele elemente care vor sta la baza a ceea ce avea sa devina in anii ‘30 “depozitul Focsani”, si 5 linii in incinta statiei. Vreme de un deceniu, placa turnanta si castelul de apa vor fi singurele structuri definitive ale stabilimentului. In Darea de seama a serviciului de tractiune pe anul 1898 (Institutul de arte grafice si editura “Minerva” Bucuresti 1900), Inspectia IV Buzau, avea doua deposite, la Buzau si Braila si alte doua statii in care se efectuau incarcari de combustibil pentru locomotive, Focsani si Faurei. Daca primele doua depouri (cu am zice astazi) aveau alocate 33 si respectiv 14 locomotive, la Faurei si Focsani nu erau alocate locomotive. Tot din lucrarea mai sus mentionata aflam ca in anul 1898 in statia Focsani s-au incarcat in tenderele locomotivelor 19920 kg carbuni de Cardiff. De fapt este singurul combustibil folosit la Focsani pe tot parcursul anului 1898. La darea in folosire a remizei Focsani nu exista nici un fel de instalatie de alimentare cu combustibil solid a locomotivelor. Desi locomotivele depoului Buzau functionau (asa cum evident se observa in fotografii) si cu lemne, statisticile arata ca in statia Focsani locomotivele erau incarcate numai cu carbune Cardiff. Chiar si in conditiile in care combustibilul principal folosit a fost carbunele, acesta era incarcat fara nici un mijloc mecanic, folosind estacade din lemn si cosuri de nuiele. Incarcarea tenderelor se va face manual pana dupa al doilea razboi mondial cand se vor monta si la nivelul remizelor mici, elevatoare. Remiza Focsani detine inca -desi in stare incompleta- un elevator Kaiser instalat in anul 1956. Initial acest tip de utilaj a fost actionat de un motor diesel. Dupa anului 1964 toate elevatoarele de acest tip din tara au fost prevazute cu motoare electrice.
  
vechiul elevator Kaiser din remiza Focsani. Din pacate nu a mai ramas nici urma de micile vagonete care incarcau cu carbune cupa acestui elevator, sau mica linie pe care rulau acestea.
 Schita extrasa din planul general al orasului. Este notata clar pozitia placii turnante.
De un real folos in determinarea inventarului diferitelor statii de pe reteaua CFR sunt “mersurile de tren” din perioada de dinaintea primului razboi mondial. Acestea contin in anexe un tabel cu inventarul fiecarei statii. Cel mai vechi astfel de document consultat este Mersul Trenurilor din 1902, 9 ani de la deschiderea circulatiei pe linia Focsani-Odobesti, din care aflam ca la Focsani existau:
1- pompa de apa principala 3-canale de curatat masini 1-placa de invartit masini –placa turnanta 1-pod bascula 1-plug de zapada 1-macara 1-gabarit.
Daca macaraua, podul bascula, si gabaritul statiei existau de la deschiderea liniei Buzau-Marasesti in 1881, placa turnanta (sau de invartit masini) cum apare in vechile documente, este montata in 1893 pentru a putea intoarce locomotivele care circulau pe linia pana la Odobesti, si a celor care veneau cu trenuri dinspre Buzau sau Marasesti si aveau ca statie terminus Focsani. Din acelasi document datat 1902 aflam ca la Focsani isi aveau statie terminus trenurile mixte: 361 Focsani-Marasesti si perechea lui trenul 362, trenul rapid de marfa 618/617 Braila-Focsani si 620/619 Focsani-Braila. Locomotivele acestor trenuri trebuiau alimentate si intoarse in remiza Focsani. Si pentru alimentare era nevoie si de apa. Pompa de apa principala era folosita de locomotivele tuturor trenurilor care tranzitau statia, datorita capacitatii mici de transport a tenderelor. Intr-o fotografie a garii Focsani, realizata in 1918 in timpul ocupatiei germane, reprodusa la rubrica “gara Focsani”, se observa amplasarea acestei coloane de apa tip austriac intre liniile 1 si 2 ale statiei, spre capatul X al statiei.
Placa turnanta amintita din 1902, si a carei pozitie o aflam din planul de situatie al statiei din 1896, avea probabil 14.578m (placi montate in acei ani in locatii similare ca si intensitate a traficului, spre exemplu remiza Pucioasa) si era actionata manual.
Si mersurile de tren din 1910 si 1914 furnizeaza aceleasi informatii referitoare la inventarul garilor Focsani si Odobesti, acesta fiind identic pana dupa primul razboi mondial ( si ma refet aici la placile turnante, coloanele de apa, canalele de vizitare etc.). Nu gasim in inventarul remizei Focsani o pompa de ajutor, un pulsometru, cu sau fara cazan, placa de invartit vagoane sau vagon de ajutor.
Cercetand raportul Serviciului Tractiune datat 1898, aflam ca apa necesara alimentarii locomotivelor ajungea in statie cu ajutorul pompelor Primariei orasului Focsani, fiind o situatie singulara in Vechiul Regat.In 1898 statia Focsani nu avea “pompa de vapor si motori de petroleu”. In anul mai sus amintit CFR a utilizat in statia Focsani 25449 mc apa pentru alimentarea locomotivelor si 1575 mc apa pentru diverse alte activitati ale statiei. Un total de 27024 mc. In contabilitatea serviciului apare o chetuiala de 509,50 lei alocati unor materiale de intretinere si 1500 lei pentru mecanici de pompa. Aceste cheltuieli fac ca pretul platit de CFR pentru apa in statia Focsani sa fie cel mai mic, 0.07 lei mc., de pe intreaga retea CFR. In 1891 (an din care avem primele date despre existenta unei instalatii definitive de alimentare cu apa si an din care dateaza castelul de apa al statiei) CFR a platit pentru un mc. de apa in statia Focsani 8 bani, in 1892-7,9bani, in 1893-10 bani, in 1894-5 bani, in 1895-4 bani. Ultim pret care va ramane neschimbat in anii 1896 si 1897.
La deschiderea ei remiza Focsani a apartinut de depoul –sau depozitul- Buzau, cel care a furnizat locomotivele care au facut serviciu pe linia spre Odobesti, si care asigura si repararea lor. Aceste masini desi au facut serviciul in remiza Focsani au fost parte din inventarul depoului Buzau. Personalul de locomotiva era insa local.
In anul 1910, 10 februarie, apare actul legislativ prin care caile ferate romane obtin un imprumut de 45,000,000 lei pentru trebuintele institutiei. La punctul 2 gasim insa urmatoarea mentiune privind destinatia banilor: Construiri si sporiri de depozite de masini in statiunile Buzau, Braila, Focsani, Bacau, Pitesti, T-Severin si Constanta ….2,147,000 (lei). Este actul de nastere al remizei de caramida din statia Focsani si probabil al locuintei sefului de remiza (cladiri existente si astazi modificate) Cladiri similare s-au ridicat atunci la Curtea de Arges, Moinesti, Pucioasa si in alte cateva locatii. Spre norocul nostru cateva au rezistat pana astazi si cea din Curtea de Arges este o marturie a calitatii lucrarilor si a bunului gust din acea vreme. Mai jos prezint cea mai veche imagine din colectia personala in care se poate vedea atat turnul de apa si refacerea acestuia dupa un bombardament aerian executat in primul razboi mondial (lucrari efectuate de soldati austrieci), casa pompelor si prelungirea acesteia cu casa sefului de remiza (se observa cu usurinta diferenta de culoare a corpurilor de cladire dovada a epocii diferite de constructie). In stanga imaginii, intrarea in superba remiza din caramida rosie de Ciurea, cu doua locuri de remizare. Castelul de apa din statia Focsani a fost pana la lucrarile de refacere din 1917 identic cu cel din imaginile de mai jos surprinse in Curtea de Arges.
I
Din imaginea de mai sus, datata 4 august 1917, se poate vedea rezervorul de apa initial, de 60 mc, lovit in partea superioara (probabil de o bomba de aviatie-vezi bombardamentul din mai 1917 asupra instalatiilor garii, evocat mai jos) si indepartat odata cu jumatatea superioara a castelului de apa, probabil si ea extrem de afectata. Solutia provizorie adoptata de genistii austriecti a fost montarea a doua rezervoare de apa verticale, pe jumatatea inferioara a castelului (jumatate ramasa intacta pana astazi) si folosind un suport de traverse si cupoane de sina. In perioada interbelica in locul traverselor a fost turnat un brau de beton care sustine un rezervor de 100 mc si jumatatea superioara a fost refacuta din zidarie. Data exacta a refacerii nu o cunosc insa in fotografia garii din 1933 castelul are forma de astazi.
 
Planurile originale ale castelului de apa din statia Focsani intocmite la inceputul veacului XX. O privire atenta remarca rezervorul de apa de 60 mc dar si “caldarea” Lechapelle de 6 atm care alimenta pompa cu abur amandoua obiectivele aflate la parterul castelului de apa. De remarcat notatia axei liniei care facea legatura cu placa turnanta si cu linia 1 a statiei (vezi planul din 1896 prezentat mai sus). Colectia ing. Serban Lacriteanu, Bucuresti.
Jos planurile intocmite la sfarsitul anilor ‘50 si care prezinta castelul de apa modificat. Cateva elemente de remarcat: refacerea etajului care adaposteste un rezervor de 100 mc, pompa Wertinghton aflata la parter, existenta braului de beton care sprijina noul bazin dar si conducta de apa “de la primarie”. Apa din rezervor era distribuita printr-o conducta de 150mm catre coloanele de apa din incinta statiei. Planul de situatie al statiei ne arata si existenta unui rezervor de apa aflat aproape de castel si cu care acesta era legat (rezervor folosit si de pompierii orasului pe la 1911). Singura modificare vizibila adusa castelului pana astazi este zidirea catorva ferestre de la etajul castelului. Schite din colectia ing. Serban Lacriteanu, Bucuresti.
 
 
Lipita de castelul de apa este fosta cladire a mecanicului de pompa, ulterior prelungita in momentul construirii remizei, rezultand locuinta sefului remizei. Prelungirea s-a facut (asa cum se vede clar din imaginea datata 1917) cu pastrarea arhitecturii, doar diferenta de culoare a zidurilor tradand o alta data de constructie, probabil in perioada 1910-1914. Planurile prezentate mai jos, oferite de ing. Serban Lacriteanu ne arata cladirea sefului de remiza, asa cum apare in planul de situatie din anii ‘50. De remarcat este faptul ca imobilul nu a suferit nici o modificare fata de cum arata in 1917. Cladirea exista si astazi insa fotografiile luate in ultimii ani tradeaza modificarile aduse in ultima jumatate de veac si dezinteresul locatarilor cladirii.
Conducta de 150mm diametru care pornea din castelul de apa asigura alimentarea coloanelor hidraulice din incinta statiei CFR Focsani.
  
cele trei coloane hidraulice care mai exista in gara Focsani. In stanga, coloana principala, aflata intre liniile 1 si 2, la mijloc o coloana identica aflata la iesirea din gara spre Odobesti si in dreapta o coloana secundara de tip austriac care poate fi gasita in dreptul castelului de apa.
De un farmec aparte, construita dupa anul 1910 din caramida rosie de Ciurea, un loc special in peisajul statiei l-a ocupat remiza de locomotive. Cladirea avea 2 linii de remizare dotate cu canale de vizitare. Pe aripa nordica si cea sudica cate doua imense porti din lemn, de 5 metrii inaltime, asigurau inchiderea incintei. Remiza se afla la km. 198+269 m si avea o lungime de 21,65m si 13 m latime. In incinta remizei se aflau doua canale de vizitare de 16 m, pentru fiecare linie. Cladirea remizei a suferit atat incendii cat si bombardamente dar si-a pastrat aspectul original pana in anii ‘80 cand acoperisul din doua ape a fost inlaturat si a fost turnat un planseu din beton, usile de acces au fost zidite odata cu disparitia liniilor de acces in remiza, cladirea fiind tencuita si trasformata intr-un simplu atelier. Acolo unde tencuiala a cazut, in special datorita umezelii, se mai vede caramida rezistenta produsa acum un veac de fabrica de langa Iasi. Intrarea in remiza si fatada sudica se vede clar in imaginea din 1917 (o privire atenta remarca si cele 4 ancore din piatra prevazute cu un carlig metalic, de care se prindeau usile din lemn, pentru a nu se inchide in timpul manevrarii locomotivelor).O remiza identica a axistat in Targu Ocna, care insa nu a supravietuit primului razboi mondial. Tot din colectia inginerului Serban Lacriteanu pot reproduce in aceasta lucrare planul cladirii. In josul paginii, langa castelul de apa, fotografiile ne arata ce a mai ramas din aceasta cladire...
 
In ultimii ani ai veacului XIX (prima consemnare o avem din anul 1899) statia Focsani avea in dotare un plug de zapada. Din materialele consultate reiese ca in 1899 in 1905 si la 1 ianuarie 1915 la Focsani se afla acelasi plug pe doua osii preluat de pe linia Ploiesti-Predeal si produs de STEG filiala Resita in 1879 si care purta numarul 15. Pentru liniile arondate depositului Buzau exista in exploatare si unul din cele doua pluguri rotative din dotarea CFR, PZA 202, construit de Cooke-Paterson (New Jersey) in 1907 si achizitionat din Statele Unite, pe care il vom intalni in activitati de deszapezire pana in anii celui de al doilea razboi mondial.
In timpul primului razboi mondial situatia inventarului ramane neschimbata, armata germana de ocupatie folosind statia Focsani si toate instalatiile acesteia pentru transportul de materiale spre frontul de la Marasesti si spre poalele Magurii Odobesti. Asa cum s-a intamplat si pe alte linii, armata germana a adus imbunatatiri instalatiilor, a mentinut functionale, in ciuda bombardamentelor, liniile si cladirile statiei si tot in acei ani remiza a gazduit locomotive germane si ungare, deservite de personal german. Remiza si gara Focsani au fost evacuate oficial incepand cu ziua de 19 decembrie 1916 (1 ianurie 1917) si actiunea a durat pana in ziua de 21 decembrie 1916 (stil vechi). Orasul Focsani a fost ocupat de trupele germane incepand din ziua de 26 decembrie 1916 (stil vechi). Statia a fost exploatata cu personal austriac. Din acei ani grei au ajuns pana la noi primele marturii despre distrugeri suferite de gara Focsani si instalatiile anexe.
In noapte de 26 spre 27 mai 1917 trei echipaje din escadrila de observatie Farman 7 au bombardat dupa miezul noptii gara, magaziile si aerodromul inamic de la Focsani. Avioanele noastre au aruncat 18 bombe, una dintre ele a atins un proiector, celelalte au lovit gara si instalatiile din jur (Theodor Radu –Zborul nostru- editia 1931 pag 105).
Distrugerile continua si pe timp de pace, dupa retragerea armatei gemane si intoarcerea personalului roman, asa cum aflam din Buletinul CFR din 1919:
“In ziua de 8/12 a expirat, la orele 10 dimineata s-a incendiat remiza de masini din statiunea Focsani arzand o parte din atenanse, provocand o paguba de 57.000 lei. Cauzele incendiului se datoresc neglijentei unui curatatitor si focar.”
Conform unui “memoriu asupra exploatarii cailor ferate in anii 1924-1925” in care regasim (tabloul nr. 13) o statistica cu “remizele de locomotive mai importante din reteaua C.F.R. in anul 1924” inspectia a 13-a Buzau, avea in aria de activitate cuprinse remizele de la Braila (11 locuri), Buzau (21 locuri), Focsani (2 locuri) si Faurei (6 locuri). La Focsani sunt mentionate ca fiind remizate, 3 locomotive.
Anul 1924 este anul infiintarii atelierului CFR din Focsani. Din Buletinul CFR nr. 59, anul XI aprilie 1924 citam:
“S’au mai infiintat inca 15 ateliere mici CFR in statiunile B.M., Mogosoaia, Ploiesti-Triaj, Titu, Focsani, Galati, Adjud, Jiblea, Copsa-Mica, Apahida, Sighetul Marmatiei, Curtici, Sangeni, Cernauti si Balti. Dg. No. 9548/2502”
Incepand din anul 1936 depositul Focsani (asa cum avea sa fie ierarhizat pe toata perioada anilor ‘30) este pregatit sa primeasca si automotoare. Acestea vor prelua traficul de calatori pe linia pana la Odobesti, executand insa si curse intre Focsani si Marasesti. Depositul a gazduit atunci locomotive cu abur dar si automotoare, amenajate cu compartimente clasa a 2-a si a 3-a, suficiente si economice pe distanta mica pana la Odobesti. In 1937 depoul Focsani gazduia un automotor care circula si pe linia pana la Odobesti.
In august 1944 gara Focsani si putinele instalatii sunt bombardate de aviatia aliata, pentru a intrerupe retragerea armatei germane spre Bucuresti. Este al doilea val de distrugere a instalatiilor feroviare de la Focsani. Insa nici cele doua razboaie mondiale si nici incendiile sau puternicile cutremure nu au reusit sa degradeze castelul de apa sau remiza asa cum a reusit dezinteresul oamenilor. Prin nefolosire, dupa anii ‘70, constructiile au intrat intr-un proces de degradare continua. Vechea locuinta sefului remizei este astazi o locuinta particulara si si-a pierdut complet aspectul initial. Remiza, transformata dupa 1977 in atelier, prezinta urme puternice de degradare.
![Stampila depozit Focsani_1930_sef_dep[1].Borcan](../assets/images/autogen/a_Stampila_depozit_Focsani_1930_sef_dep_1_.jpg "Stampila depozit Focsani_1930_sef_dep[1].Borcan") 
|
BluePink 
