Va propun o calatorie, prin intermediul imaginilor, pe cei 11 km ai liniei. In decursul a doua drumetii “la picior” pe linia Focsani-Odobest, am realizat o serie de fotografii, din 100 in 100 de metrii.

Dintre acestea am selectat cateva, pentru a va putea oferi o imagine asupra situatiei liniei, asa cum arata ea in octombrie 2004 (fotografiile de pe sectorul Odobesti-Unirea) si ianuarie 2005 (Unirea-Focsani). Diferenta de 3 luni intre cele doua sedinte foto, explica diferenta de peisaj. Jumatate din traseu este toamna, jumatate iarna....

harta regiunii cu linia Focsani-Odobesti, si apatinand Institutului Geografic Roman, datata 1900

iesim din gara Focsani, lasam in dreapta magistrala spre Suceava si Iasi. Calea ferata spre Odobesti coteste stanga usor, dupa palcul de copaci, luand drumul dealurilor incarcate de vii.Traversele din lemn ii tradeaza varsta dar si uitarea. Rugina de pe sina nu face decat sa ne aduca aminte ca linia a fost uitata, la fel si cele doua gari si istoria lor. Inceput de drum spre Odobesti si de acolo cu imaginatia si cu putinele urme ramase mai departe spre Burca.

usoara curba la stanga, cu raza de 500 metrii ingropata in vegetatie si semnul care obliga plugurile de zapada sa circule cu lamele si cutitele stranse, pentru ca urmeaza podetul de zidarie, intarit astazi cu fier beton (poza mica) de la kilometrul 1 al liniei. Ingrijit si extrem de frumos, a ramas intact de la deschiderea liniei acum 113 ani...

capatul curbei, la kilometrul 1+200m. In planul departat trecerea de nivel peste drumul Focsani-Odobesti, si linia dreapte care ne va duce prin valea Milcovului pe drumul vinului, adanc in podgoriile Vrancei. Drum  mirosind a vin nobil si lemn de munte. Dupa aceasta trecere de nivel., drumul judetean strabate satele pe stanga liniei, intalnindu-se din nou cu aceasta in gara Odobesti.

dupa trecerea de nivel, linia paraseste traseul vechi, marginit de traseul telegrafic, si incepe o urcare usoara pe podul nou, introdus in cale imediat inainte de 1989. Lucrare ramasa inutila datorita nefinalizarii canalului de irigatii. Din punctul de racord, traversele nu mai sunt de lemn ci de beton.

urcam incet pana la tablierul podului. Traseul vechi, din care a ramas inca balastul, a ramas in dreata, parasit si slunjit doar de traseul telegrafic. bornele vechi, datand de un veac, stau linistite in camp, tocite de vreme....

tablierul podului, pe varianta noua de traseu. Dedesupt, doar o mare groapa partial betonata. Ar fi trebuit sa fie un mare canal de irigatii...

acelasi tablier si haul de sub....

coboram spre vechiul traseu, care se vede pe dreapta, langa stalpii de telegraf, din nou in campia Focsaniului.

am ajuns la nivelul initial al liniei

traseul telegrafic trece pe stanga liniei, dupa revenirea pe vechiul amplasamant. Traversele sunt cele vechi din lemn. Doar varianta noua de traseu are traverse din beton.

Abia am coborat de pe podul nou in campie si incepem sa urcam iara.  Usoara rampa spre Halta Unirea Vrancea, ascunsa inca in ceata unui inceput de ianuarie.

pana in halta, intalnim unul din drumurile care leaga satul de proprietatile din jur. In drapta semnul care atentioneaza cei care ar manevra un plg pe aceasta linie, ca lamele utilajului trebuiesc stranse.

pentru a face urcarea mai usoara pentru trenurile care au circulat aici, linia a castigat deja usor in altitudine. Campul a ramas undeva mai jos si sunt la inaltimea crengilor copacilor din jur.

“drumul strabate intaiu un fel de Sahara de lut, acoperita cu pasla galbena a ierbii uscata si smaltata cu mici lanuri de papusoiu chircite si arse de seceta”, scria in 1904 N. Iorga in Drumuri si orase din Romania, strabatand cu trenul drumul de la Focsani la Odobesti...

pe dreapta acesti uriasi ruginiti si parasiti amintesc de vechea balastiera. In staga liniei se vede langa brazi, albul unui perete. Ar trebui sa fie cladirea fostei gari Patesti, devenita apoi halta Unirea.

am ajuns in fosta gara. Liniile care au asigurat candva gararea vagoanelor sunt acum demontate. Nu mai are rost sa fie pastrate. Nici o locomotiva nu mai aduce si nici nu mai ia nici un vagon de aici. In stanga, mica cladire a garii.

peronul pustiu, acoperit de buruieni, rampa de marfa care se naruie. Linia a fost scoasa, la fel si macazul de legatura din capatul Y al statiei. Nu a fost pastrata decat linia 1 directa. In planul doi se vede cabina acarului. In dreptul ei se afla macazul care facea legatura celor 2 linii de garare cu linia 1 a statiei.

cladirea mica a garii Unirea Vrancea, ramasa inchisa si pustie. Acum e pazita doar de brazii inalti.

trecand de gara Unirea Vrancea, linia patrunde in marea podgorie a Odobestiului. Daca pana aici nu am vazut decat nesfarsita campie, imediat dupa mica gara peisajul se schimba. casele se apropie mai mult de linie, se simte apropierea dealurilor.

apropierea satului face ca lini sa fie acoperita de gunoaie. La urma urmei locul nu mai e al nimanui.....

primul canton si trecerea la nivel peste inca un drum, stiut cel mai bine de localnici.

am trecut deja si de palcul de case si linia urca din nou. In departare magura Odobestiului, in dreapta si stanga cat poti vedea cu ochii, vie.

in fata linia mai taie un drum si in departare orasul Odobesti, care se catara pe dealurile din jur.

am depasit trecerea la nivel. In dreapta, impozant, Magura Odobestiului. Inca nu ne-am intalnit cu linia care vine din albia Milcovului. “se incepe Tinutul de vii care merge la Odobesti si se intinde pana departe dincolo de acest centru” N. Iorga Drumurui si orase din Romania, 1904

pe stanga al doilea canton al liniei si in departare linia pare ca dispare. Nu este altceva decat curba la dreapta care ne va duce in gara Odobesti. Pe dreapta catargul semnalului mecanic prevestitor.

mi-am intors privirea spre locul de unde vedeam, spre Focsani. In stanga catargul semnalului prevestitor.

imediat ce am trecut de vechiul semnal si pana sa ajungem la macazele de acces in gara Odobesti, linia trece peste singurul podet metalic aflat in linie. Tablierul podului dateaza de la deschiderea liniei. In stanga linia care a venit din albia Milcovului, se alatura liniei noastre si merge paralel pana la intrarea in gara Odobesti. Aceasta foloseste un alt tablier metalic, uzinat la Pitesti in 1971, an in care a fost construita si aceasta linie, si care este montat in cale langa cel vechi.

am depasit usoara curba la dreapta cu raza de 1000m, si imediat dupa aceasta schimbare de directie in stanga apare semnalul mecanic de intrare. Toate instalatiile au fost perfect functionale pana in momentul inchiderii liniei. Dupa acest moment, ca si pe linia Marasesti-Panciu, paletele semnalelor au fost dezmembrate si au ramas doar catargele.

intrarea in gara Odobesti, cu cabina de acar pe dreapta si macazul care face legatura cu linia care merge spre albia Milcovului. In stanga, catargul semnalului de iesire din gara Odobesti, un fost gater si ultimii 300 de metrii care ne despart de capatul liniei.

o privire in spate, spre drumul facut, de pe linia 1 directa a garii. In stanga vechea rampa si loc de transbordare din linia normala pe linia ingusta, disparuta acum aproape 30 de ani. O linie de poveste, ca si istoria ei, astazi aproape uitata. Cale de 23 de kilometrii, aceasta linie a unit satele din albia Putnei. Nascuta in anii primului razboi mondial, din nevoia de a transporta oameni si materiale pe frontul Marasestiului din aceasta linie astazi nu au mai ramas decat putine, prea putine urme.

la fel de pustie si piata garii. Nimeni nu mai coboara si nu mai pleaca de pe peronul acestei gari.  “pe stradele bine pietruite ratacesc schelete prafuite de birji pe care le poarta somnoros dragle de cai cu coaste numarate”.   E  capat de drum..........

toate elementele prezentului site sunt protejate prin drept de copy-right catalin pavel

[Home] [Focsani-Odobesti] [inceputul] [din alt veac] [constructorii] [gara Focsani] [remiza] [locomotive] [traficul liniei] [semnalizarea] [la drum] [Odobesti-Burca] [Marasesti-Panciu] [amintiri]